tag:blogger.com,1999:blog-1223946685522677902024-03-05T17:26:53.401+02:00Evidențe instinctive(poezii din anul 2020)Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.comBlogger49125tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-82592536168677444232021-05-25T05:30:00.001+03:002022-04-13T22:48:31.228+03:00Prevedere de vedere<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7eiG0nob3mP_JV6c0Jyeqw79OvOm0SZdq6RLoYhL_KNutvl0UN8n2LSZjgtRE_xeu2S9sJ3DHihgZqHU6lMWCcj-sCNvuvrjrtq9iK0HYRZOyr0m6ccbLMZMlxvYV7UeDFt7lQ7centk/s422/Clipboard03.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; clear: right; float: right;"><img alt="" border="0" height="320" data-original-height="422" data-original-width="284" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg7eiG0nob3mP_JV6c0Jyeqw79OvOm0SZdq6RLoYhL_KNutvl0UN8n2LSZjgtRE_xeu2S9sJ3DHihgZqHU6lMWCcj-sCNvuvrjrtq9iK0HYRZOyr0m6ccbLMZMlxvYV7UeDFt7lQ7centk/s320/Clipboard03.jpg"/></a></div>
<div class="MsoNormal" style="text-indent: 82pt;">
<i style="font-family: "Book Antiqua", serif; font-size: 10pt;"><b>Lilianei</b></i></div>
<br />
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Privesc la tine... rochia n-ascunde<br />
Ceea ce-mi este mie de văzut,<br />
Un orizont ce tot se-ntrepătrunde<br />
Cu ce va fi, din tot ce-a fost trecut.<br />
<br />
Văd coapsele cu totul dezvelite,<br />
Ca mărginiri de drum și clar reper<br />
Înspre tărâmul marilor ispite<br />
Și preumblarea viselor prin Cer.<br />
<br />
Nu-i nici o umbră, ce s-ar vrea perfectă,<br />
Care să-mi pună piedici, pe ascuns,<br />
Chiar dacă și lumina-i incorectă<br />
Spunându-mi că ce văd îmi e de-ajuns.<br />
<br />
Sânii ți-i văd, chiar simt a lor savoare,<br />
Plini de feblețea gândului profund<br />
De-a fi ca rugăciunea-ncepătoare<br />
Când gurii mi se dau și nu se-ascund.<br />
<br />
Văd rochia... pe tine toată, goală,<br />
Lăsându-ți sânii palmelor căuș,<br />
Lăsându-mi-te fără de-ndoială<br />
Că ne avem printr-un firesc retuș.<br />
<br />
În ochii tăi văd stele oglindite<br />
De ochii mei ce trupul tău îl văd<br />
Când prin mișcări, de simțuri unduite,<br />
Mă faci speranța vieții s-o-ntrevăd.<br />
<br />
Deasupră-mi văd cum sânii mi se lasă<br />
Motiv de gust și de extrem consens<br />
Când peste pieptu-mi zvâcnetul i-apasă<br />
Prin chiar esența pasului imens.<br />
<br />
Și-n libertatea ta covârșitoare<br />
Mă simt dorit însemn definitiv<br />
Fiind verdict de clipă viitoare,<br />
Ca termen, rezultant, imperativ.<br />
<br />
Văd rochia, și văd că îți stă bine,<br />
Dar și așa mi-e dat să văd mai mult,<br />
Din noapte-n care numai eu cu tine<br />
Vom defini contururi de tumult.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-1089836903747572252021-04-11T11:04:00.002+03:002021-06-03T00:49:32.749+03:00Reper în nerăbdare<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Îți sunt reper și piatră de-ncercare,</br>
De la-nceput ți-am spus, am fost cinstit,</br>
Ca drept mergând, știind să ai răbdare,</br>
Golgota să o ai ca țel finit.</br>
</br>
N-am pus, în nici un fel, la îndoială</br>
Puterea-ți de-a-ntreba printr-un răspuns,</br>
Însă știam că fără de migală</br>
Răspunsul n-o să-ți fie de ajuns.</br>
</br>
Te-am îndemnat, prin firea mea, la fapte</br>
Croite pe tiparul omenesc,</br>
La ceas de seară și în miez de noapte,</br>
Și-n miez de zi, de-așa a fost firesc.</br>
</br>
Ieșind din felul ordinii comune,</br>
Ieșind din categoricul banal,</br>
Voie ți-ai dat ideii de-a supune</br>
Chiar și contrariul planului real.</br>
</br>
A fost un tot, format din nopți și zile</br>
În care n-aveai cum să nu-nțelegi</br>
Că dincolo de întrebări subtile</br>
Îți voi lăsa puterea să alegi.</br>
</br>
Eu chiar știam c-ai să alegi în pripă,</br>
Știam că n-ai să vrei să schimbi nimic,</br>
Lăsând chiar și trăirea în risipă,</br>
Numindu-mă un om cu rolu-i mic.</br>
</br>
Găsit-ai calea ce-o credeai ușoară</br>
Găsind plecarea drum normal, firesc,</br>
Ca adevărul trist să nu te doară</br>
Că-n tine eu, de-a pururi, dăinuiesc.</br>
</br>
Dar totul e o nouă rătăcire,</br>
Privești din nou un orizont suspect,</br>
Ce-ți dă avânt de falsă tălmăcire</br>
A simplului, firescului aspect.</br>
</br>
Reperele, fără să știi, se schimbă,</br>
Și-ai să te vezi, schimbată, în oglinzi</br>
Ce nu vorbesc aceeași veche limbă</br>
Și nu-ți mai dau motive să te-aprinzi.</br>
</br>
N-ai să-nțelegi, n-ai să mai ai răbdare,</br>
Cu neputința ta te vei lovi,</br>
Că ea, punându-ți viața la-cercare</br>
Va încerca mereu a te trezi.</br>
</br>
Și-n zori de zi, o zi ce nu-i departe</br>
Va fi să vezi un nor, răzleț, pe cer,</br>
Ce îți va fi imbold și semn de carte</br>
A ceea ce îți spun... Că sunt reper...</br>
</br>
Ca piatră de-ncercare, într-o noapte,</br>
Ce se va face noapte de hotar,</br>
Leac îți voi fi, prin cumulul de fapte</br>
Cu rol fixat de-al vieții calendar.</br>
</br>
Apoi va fi întâia zi senină</br>
Și-ntâia zi cu rost și cu temei,</br>
Când n-ai să-ți mai găsești o altă vină</br>
Simțind că ești femeie-ntre femei.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-35677304226270121902021-03-16T03:16:00.001+02:002021-07-12T22:47:48.596+03:00Deturnare de clișeu<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Din depărtarea mea te văd... Nu poți să dormi,<br />
Nu-ți mai ajunge timpul de-ntristare,<br />
Pașii ți-s mici deși i-ai vrea enormi,<br />
Și te-ntristează lipsa de urmare.<br />
<br />
Ți-e gândul tot mai greu, extrem de greu,<br />
Și-n el e rece, zi de zi mai rece,<br />
Că doar furtuni în juru-ți vezi mereu,<br />
Doar prin furtuni simți viața că îți trece.<br />
<br />
Ți-am spus cândva și, iată, iar îți spun,<br />
Că-i vremea de-a urni, mai clar, ideea,<br />
Că poți trăi frumos, nu în surghiun<br />
Să tot omori ceea ce ești, femeia!<br />
<br />
Acum e greu ceva să-ți țin ascuns,<br />
Și nu mai ai motiv de-a contrazice,<br />
Este destul, prea mult, îndeajuns,<br />
Tăcerii, prin absurd, am fost complice...<br />
<br />
Viața îți spune clar... mai fă un pas,<br />
Dar nu-l gândi cum crezi că ar fi bine...<br />
Ți-l știu de mult... atât ți-a mai rămas,<br />
La ceas de seară să îl faci cu mine...<br />
<br />
Și nopții, iar, să-i fim un tot, reper<br />
Al clipei ce-ți va fi normalitate<br />
Cu tot ce îți dorești, cu tot ce sper,<br />
Negând idei de efemeritate.<br />
<br />
Să-mi fii dorinței mele panaceu,<br />
Iar eu să-ți fiu profund simțirii tale,<br />
Lipsiți de al regiilor clișeu<br />
Ce neagă regăsiri consensuale.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-36998731113676917192020-12-11T11:12:00.000+02:002021-07-12T21:48:39.701+03:00Inerentele excese<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Mi-e dor de tine și mi-e dor de mine,<br />
Și-mi este dor, continuu, de noi doi,<br />
De timpul ce uităm că ne-aparține,<br />
Dedându-ne excesului de noi.<br />
<br />
Delimitând a neamului poveste,<br />
Fiindu-ne tipar, sau doar contur,<br />
Tu-mi reproșezi, de fapt îmi dai de veste<br />
Că-i vremea, pentru mine, să te fur.<br />
<br />
Să fac ceva și într-un miez de noapte,<br />
Când vor dormi ai vieților străjeri,<br />
Să-ți dau idei de fantezii și fapte<br />
Fixând reper uitata zi de ieri.<br />
<br />
Și undeva, pierduți de tot de lume<br />
Uitând de tot ce spunem c-am făcut,<br />
Să ne golim de gânduri și cutume,<br />
Ca doi copii ce nu își au trecut.<br />
<br />
Fugind de lumea de trăiri săracă,<br />
Să nu ne știm învinși rătăcitori,<br />
Ci tocmai cei ce pot să se refacă,<br />
În adevăr, mereu, învingători.<br />
<br />
Lăsând luminii dreptul să privească<br />
Ceea ce firesc și inerent,<br />
Noi să ne știm sorgintea omenească,<br />
Chiar regăsind extremul indecent.<br />
<br />
Să mi te lași, simțirii, goală toată,<br />
Fiindu-mi gândul mult prea jucăuș<br />
Altfel mereu, altfel, ca niciodată,<br />
Având pe sânii-ți palmele-mi căuș.<br />
<br />
Îmi este dor să te mai fur o dată,<br />
Acestei lumi lipsită de simțiri<br />
În plină zi, de soare luminată<br />
Spre a-ți avea, iar, drum de împliniri.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-12589017315539742942020-06-29T06:29:00.012+03:002020-10-01T05:46:45.872+03:00Imposibila plecare<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
N-ai unde să mai pleci... Ţi-am spus, repet,<br />
O altă cale nu ţi se mai poate,<br />
Doar începutul poţi să-l ai discret,<br />
Ca nimeni să nu-ţi pună beţe-n roate.<br />
<br />
În pântec noaptea, ţi se face dor,<br />
De ceea ce sunt eu, înspre trăirea<br />
Concretului mereu înălţător<br />
Ce-ţi va numi, lumeşte, dăruirea.<br />
<br />
Chiar singură găseşti că e firesc<br />
Semnul ce sânii dau să ţi-l arate<br />
Când gânduri înspre mine se pornesc<br />
Şi înspre fapte ce vor fi-ntâmplate.<br />
<br />
Te mai fixezi pe-al lumii calapod<br />
Şi te întrebi dacă e rău sau bine,<br />
Dar tot ajungi să faci ideea pod<br />
Ca peste el să treci, s-ajungi la mine.<br />
<br />
Iar gândul are unic, simplu, drum,<br />
Oricât s-ar vrea chiar el să ocolească,<br />
Spre clipa unui azi, aici, acum,<br />
Ce dat îţi e, prin forma lui firească.<br />
<br />
Îl ai predefinit, dintr-un trecut<br />
Ce mulţi ţi-l vor găsi ca amintire,<br />
Ţi-l ai ca rost perpetuu, absolut,<br />
Spre a trăi sub fald de împlinire.<br />
<br />
Luând, din vorba lumii, alt model,<br />
Ca să îl faci tipar cu formă clară,<br />
Ajungi în vis să te desparţi de el,<br />
Simţindu-i neputinţa prea amară.<br />
<br />
Şi prin plecări mereu găseşti un drum,<br />
De-ntoarcere şi clară revenire,<br />
Spre a-nplini acest aici, acum,<br />
Spre a-ţi avea rodirea ca menire.</span>
Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-41646231725809237542020-06-21T06:21:00.001+03:002020-10-01T05:29:35.860+03:00Continuu, repetitiv<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Noi doi avem trecut, şi-i cum îl ştim,<br>
Şi zicem noi că nimeni nu ni-l ştie,<br>
Dar timpul dat va fi corect să fie<br>
Rost să avem, dorinţe să ne fim.<br>
<br>
Ca şi atunci, altundeva, pe drum,<br>
Lăsa-vom clipa să devină clipă,<br>
Neaşteptând, cum tu spuneai, în pripă,<br>
Să căutăm, speranţe vechi, în scrum.<br>
<br>
Va fi un început repetitiv,<br>
Fiindu-i, într-un fel nepregătită,<br>
De-a deveni dorinţelor ispită<br>
Şi definirii vieţii laitmotiv.<br>
<br>
Vei şti, din nou, oricât îţi este clar,<br>
Că-n carnea ta intrând, în profunzime,<br>
Ceea ce sunt va fi să se imprime,<br>
Ca să-ţi primeşti al dăruirii dar.<br>
<br>
Va fi apoi al nopţii ceas târziu<br>
Ce îţi va fi îndemn spre stăruinţă<br>
De-aţi dovedi deplina biruinţă<br>
Punând pe motivaţie pariu.<br>
<br>
Nimic nu se va şti şi nici un semn<br>
N-o să se dea la lumea curioasă<br>
Ce-ţi caută, continuu, furioasă,<br>
Motiv de-a te găsi cu rost nedemn.<br>
<br>
Vom şti, ca altă dată, numai noi,<br>
Cum ochii-ţi, ridicându-se spre stele,<br>
De neguri, amintiri, vor şti să spele,<br>
Şi de uitarea vieţii pe-amândoi.<br>
<br>
Ca şi-n trecut, vom fi din nou tipar<br>
Firescului ce vieţii-i dă putere,<br>
Să-ţi fiu reper fixat în calendar,<br>
Să-mi fii motiv de vise şi plăcere.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-3218773699670984472020-06-03T03:06:00.003+03:002020-10-01T05:00:42.731+03:00Gând, și leac, și antidot<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Noaptea trecută te-am avut în gând,<br>
Și tot veneau idei să îmi impună<br>
Să le ascult, lăsându-mă să-mi spună<br>
Ce relevanțe stau acum la rând.<br>
<br>
Ceru-mi părea cu totu-nseninat<br>
Deși simțeam în jur că totuși plouă,<br>
Dar prevestirea unei vieți, cu totul nouă,<br>
Mi-era motiv cu totu-ntemeiat.<br>
<br>
Nimic nu semăna cu ceva vechi,<br>
Toate aveau un iz de noutate,<br>
Și-am înțeles că-i timpul când de poate<br>
Ieșirea din tocmelile străvechi.<br>
<br>
Vedeam ușor concluzii cu motiv<br>
Ivit din depărtări voit sihastre,<br>
Să ne-amintim de viață și de moarte,<br>
Ca-ntr-un concret extrem, imperativ.<br>
<br>
Din umbra unor stele ce-au apus<br>
Într-un trecut dintr-o trecută viață,<br>
Văd simplul, minim, gol în nori de ceață,<br>
Ce-i semn de-atunci, la minimum redus.<br>
<br>
Și tu erai acolo, ca și-acum,<br>
Sedusă de-o nebună rătăcire,<br>
Vedeai o nuanțată nălucire,<br>
Crezând-o drum când n-aveai nici un drum.<br>
<br>
Ce n-am putut atunci, acum să pot<br>
Ne este dată marea întâmplare,<br>
Ca-n vreme de prea multă-nsingurare,<br>
Să ne avem și leac și antidot.<br>
<br>
Azi ești aici, cu tot ce e firesc,<br>
Să-mi vii din întâmplarea viitoare,<br>
Ca iar să-mi fii o lacrimă de soare,<br>
Putânt, ca pe atunci, să te iubesc.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-84654299177597519462020-06-01T06:01:00.002+03:002020-10-01T05:01:02.321+03:00Noaptea ca motiv<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
De-aş fi cu tine în această noapte,<br />
Fără să dorm aş crede că-s în vis,<br />
Făptuitor al omeneştii fapte<br />
Ce drum ne-ar fi, deschis, spre paradis.<br />
<br />
Numai noi doi şi noaptea-ntunecată<br />
Ar şti cum tu mi-ai fi şi eu ţi-aş fi,<br />
Doi însetaţi de viaţa-adevărată<br />
Ce pot iubi, putându-se iubi.<br />
<br />
Mi-a fi dorinţă şi ţi-aş fi dorinţă,<br />
Şi leac s-ar face gândul de-a fi dar,<br />
Hotărâtoare formă de credinţă<br />
Împotrivită trecerii-n zadar.<br />
<br />
M-ai dojeni să caut înspre grabă<br />
Spre pasul ce ar fi un început,<br />
Ca nu cumva un gând aflat în treabă<br />
Să fie plata timpului pierdut.<br />
<br />
Şi n-aş găsi opririlor motive,<br />
Cum nici oprit, să reîncep, n-aş fi,<br />
Mânat de adevăruri instinctive,<br />
Spre ceea ce ni-i dat a împlini.<br />
<br />
Când vorbele-ţi, şoptite, fără vină,<br />
Mi se vor da cu rost de vis real,<br />
Drumul va fi întors către lumină<br />
Şi viaţa pe făgaşul ei normal.<br />
<br />
Un drum, alt drum, pornit spre nemurire<br />
Din tine va începe, plămădit<br />
De întâmplarea ce, părând pornire,<br />
Va fi aşa cum ni-i, de mult, sortit.</span>
Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-63675549762835666162020-05-31T05:31:00.000+03:002020-06-24T03:07:57.701+03:00Oportuna fantezie<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Că vrei sau nu, destinul nu se schimbă,<br />
Vom fi câteva zile în alt fel,<br />
Trăirilor ce gândul nu și-l plimbă<br />
După al lumii enervant model.<br />
<br />
Te vei numi, fără regret, amantă,<br />
Cu rost de adevăr nepieritor<br />
În viața ce, părând extravagantă,<br />
De ceea ce e-al ei îi este dor.<br />
<br />
Altceva n-am putea, nicicum, alege,<br />
Din tot ce-ar fi, să zicem, oportun,<br />
Știind, de fapt, că nimeni nu-nțelege<br />
Ce este, pentru noi, frumos și bun.<br />
<br />
Vei fi, în miez de zi și-n miez de noapte,<br />
Pornirea unui drum spre noi urcări,<br />
Prin evidența spuselor ce-n șoapte<br />
Nu se ascund în teama de urmări.<br />
<br />
Voind a fi cu totul fantezie,<br />
Și să te știi esență în final,<br />
Mișca-te-va a clipei melodie<br />
Ca să devin un val oprit în mal.<br />
<br />
Și-așa, ca val, oprit din a se pierde,<br />
În văluriri și simple risipiri,<br />
Îmi voi lăsa puterea să-ți dezmierde<br />
Trăirea marii tale regăsiri.<br />
<br />
Am să mă știu păstrat pe totdeauna<br />
În ceea ce vei face și vei fi,<br />
Și cel ce fi-va umbra ta, într-una,<br />
Reper în tot ce ai a împlini.<br />
<br />
Și-ai să mă vrei mereu, și-n amintire<br />
Ai să te vrei să-mi fii continuu dar,<br />
Numită vinovată de-o iubire<br />
Ce nu a fost ca altele-n zadar.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-28037118632941556742020-05-27T05:27:00.000+03:002020-06-24T03:02:45.060+03:00Formă de reformă<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Sunt singur și ești singură acum,<br />
Nu-mi este bine si nu-ți este bine,<br />
Doar umbrele ne-arată că pe drum<br />
Sunt oameni mulți, așa cum se cuvine.<br />
<br />
Motivul tău, oricât îți e știut,<br />
Are ceva ce nu ți se arată,<br />
Din timpul ce normal că e trecut<br />
Și nu se va întoarce niciodată.<br />
<br />
Motivul meu, nu cred că pot să-l știu,<br />
Chiar dacă prin urmări îi dau o formă,<br />
Și-mi pare, uneori, că-i prea târziu<br />
A mă lăsa sedus de o reformă.<br />
<br />
Totu-i știut, dar totul nu-i chiar tot,<br />
Ne este cunoscută doar urmarea,<br />
Chiar când mai toate ni se par complot,<br />
Găsim de vină, totuși, întâmplarea.<br />
<br />
Însă nimic nu e întâmplător,<br />
Nimic n-a fost lipsit de motivare,<br />
Gânduri fugare-având menirea lor<br />
Azi ne seduc și graba lor e mare.<br />
<br />
Sunt gândurile noastre care-au stat<br />
Știind că e firesc să mai aștepte,<br />
Clipa în care totu-i acceptat,<br />
Cu tot deplinul drumurilor drepte.<br />
<br />
Și-așa suntem, acum, noi doi, aici,<br />
În punctul de extremă cotitură<br />
Înconjurați de tot mai mulți complici,<br />
Având concretul unică măsură.<br />
<br />
Concretu-acesta, poate cam banal,<br />
Ne cere făptuirea ca pecete,<br />
Ca viața s-o trăim în mod real,<br />
Și doar trăiri, prin fapte, să ne-mbete.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-15747508779623480292020-05-26T05:26:00.000+03:002020-06-24T03:01:33.787+03:00Prag de rămășag<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Încă nu știu de ce nu am curaj<br />
Cuvântul din simțiri să îți vorbească,<br />
Denominând al viselor miraj<br />
Ce omește vrea să se-mplinească.<br />
<br />
Eu știu că fug de marile grăbiri<br />
Ca timp să am deplin a le-nțelege,<br />
Însă acum, fug parcă de trăiri,<br />
De mine și de-a vieții, sfântă, lege.<br />
<br />
Când te visez ești mugur de chemări<br />
Spre clipa reîntoarcerii din moarte<br />
Lipsită de fireștile-ntrebări<br />
Al drumului ce-i lung și ne desparte.<br />
<br />
Și drumul azi ni se arată prag,<br />
Iar depărtarea mare încercare,<br />
Ce pune nonșalantul rămășag<br />
Pe întrebări venite la-ntâmplare.<br />
<br />
Când miza e trecutul, un temei<br />
Se vrea ideea lipsei de putință<br />
De-a înțelege minime idei<br />
Ce par a fi procese de conștiință.<br />
<br />
De ce nu spun că-n gândul consecvent<br />
Apare ca extremă absolută<br />
Concretizarea-n fapte din prezent<br />
A faptei cu urmare absolută?<br />
<br />
E o-ntrebare... N-are un răspuns,<br />
Pare a fi, de multe ori, ispită,<br />
Dar intuiesc un lait motiv ascuns<br />
Ce-n zori de zi o face nelipsită.<br />
<br />
Tot ce aș spune vine din simțiri,<br />
Din primul gând al zorilor în ceață,<br />
În care semnul unei mari iubiri<br />
Prinde contur de altă, nouă, viață.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-82819707100643623142020-05-23T23:05:00.003+03:002020-11-11T23:14:29.678+02:00Concludentul instinctiv<div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhhfR5t8yuwsLksD2yCImEMiN8Iu7EmtkMUMh5FirUtFsbyfhVNz3du0J8eDAgh6qUpQISTYZx2E75NIxDEEbfBj30n-MGGoX662fCyrhuhU2STlT2EdGB3rlnCDuS0OIwUQ3tqLofYy8/s875/43-02-Concludentul+instinctiv.jpg" style="display: block; padding: 1em 0; text-align: center; clear: right; float: right;"><img alt="" border="0" height="320" data-original-height="875" data-original-width="609" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjhhfR5t8yuwsLksD2yCImEMiN8Iu7EmtkMUMh5FirUtFsbyfhVNz3du0J8eDAgh6qUpQISTYZx2E75NIxDEEbfBj30n-MGGoX662fCyrhuhU2STlT2EdGB3rlnCDuS0OIwUQ3tqLofYy8/s320/43-02-Concludentul+instinctiv.jpg"/></a></div>
<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Greu parcă ți se pare să-nțelegi<br />
Că nopților îmi ești întru visare,<br />
Chiar pentru mine nesțiute legi,<br />
Mi te aduc în chip de întrupare.<br />
<br />
Și chiar de pare totul ca un joc,<br />
În care adevăru-i doar idee,<br />
Îmi ești motiv de ardere în foc,<br />
De dorul tău, iubita mea femeie.<br />
<br />
Adorm sub semnul timpul pierdut,<br />
Dar mi-ai ajuns trezire-n miez de noapte,<br />
Lăsându-mă să văd ce-i de văzut,<br />
În concludentul rost al unei fapte.<br />
<br />
Și îmi apari, așa cum nu te știu<br />
Cei care și-ar dori să te vâneze,<br />
Cei care tot gândesc un mai târziu<br />
Când trupu-ți îngeresc să îi distreze.<br />
<br />
Nu mi te-ascunzi, nimic n-ai de ascuns,<br />
Te vrei să-mi fii cu totul cunoscută,<br />
Să-mi pot lua cât fi-va de ajuns<br />
În clipa-mi de-nsetare absolută.<br />
<br />
Sânii-ți rotunzi îmi sunt prevestitori<br />
Concretului ce-i dat nocturn să fie<br />
Până târziu, spre dimineață-n zori<br />
Redându-ne a vieții bucurie.<br />
<br />
Pe coapse mâna-mi, definind motiv,<br />
Atrasă-i de menirea-ți roditoare<br />
Când mă trezesc, de-a dreptul instinctiv<br />
Găsind urmarea prea ispititoare.<br />
<br />
Acum nu prea-nțelegi, dar fi-va dat<br />
Ideea concludentă să devină<br />
Într-un concret la împliniri dedat,<br />
Punând accent pe-a zilelor lumină.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-27100528683128438232020-05-16T16:05:00.000+03:002020-06-24T02:55:21.712+03:00Profundul complementar<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Dintr-un neant ce pururi ne ascunde,<br />
Cu totu-ntâmplător ai apărut,<br />
Venind, firește, dintr-al tău trecut,<br />
Printre idei și dezveliri profunde.<br />
<br />
Întrezărind o rază de speranță,<br />
Simplul cuvânt a definit idei,<br />
Redând extremităților temei,<br />
Complementare chiar prin cutezanță.<br />
<br />
Totul părea de mult în așteptare,<br />
Din vremuri când știam așa puțin<br />
Și nu vedeam furtunile ce vin<br />
Cu semnul lor de mare întrebare.<br />
<br />
Mi-am zis că îmi revii din amintire,<br />
Găsindu-te mirărilor motiv,<br />
Prin gândul devenit imperativ<br />
Și dornic de concretă regăsire.<br />
<br />
Gându-mi voia alte idei să creadă,<br />
Să te compare n-avea însă cum,<br />
Simțind mirosul lungului tău drum<br />
Ce s-a lăsat, în drumul meu, să cadă.<br />
<br />
Așa a fost normal, or să ne spună<br />
Cei care vor fi simpli trecători,<br />
Și cei ce azi sunt mari întrebători<br />
Când soarele vrea zilei să apună.<br />
<br />
Puțini vor ști concretele repere<br />
Din adevărul pur, real, concret,<br />
Al faptei ce grăbindu-se încet<br />
Ne-a vrut furați sintagmei efemere.</span>
Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-61272727916957752182020-05-14T14:05:00.000+03:002020-06-24T02:39:32.720+03:00Complet imperativ<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Cuvintele va fi a le-nțelege<br />
Și a-nțelege cât își au motiv<br />
În prea interpretata lumii lege<br />
Văzută ca real imperativ.<br />
<br />
Prin fapte, prin noi înșine, vom face<br />
Ceea ce e lumește de făcut,<br />
Eternizând a sufletelor pace<br />
Ca adevăr al altui început.<br />
<br />
Dar ce rămâne peste toate trece,<br />
Și trece-va, prin vis, în gândul tău<br />
Ca îndoieli să lași, pe veci, să plece,<br />
Să-ți fie clar ce-i bine și ce-i rău.<br />
<br />
În umbrele ce nu sunt la vedere,<br />
Când timpul în tandem îl vom trăi,<br />
Ne vom găsi, având din nou putere<br />
Vieții de-a da conceptul de a fi.<br />
<br />
Ce va urma cât toată viața face,<br />
Va face chiar și cerul mai senin,<br />
Redându-ți vrerea de-a rodi o pace<br />
Ca semn de adevăr complet, divin.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-78226139261328692802020-05-11T11:05:00.000+03:002020-06-14T01:06:39.409+03:00Emblematic evident<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Ceea ce-ți scriu acum e o scrisoare,<br />
Vreau să-ți fiu, din nou, un vestitor<br />
Al schimbării ce-ți va da valoare<br />
Și un drum deschis spre viitor.<br />
<br />
Nu pot să-ți scriu idei întortocheate,<br />
Dar nici detaliul nu-l fac argument,<br />
Ca nu cumva și-acum să pui la spate<br />
Firescul, emblematic, evident.<br />
<br />
Tot ți-am spus, și nu ți-am spus în glumă,<br />
Că încerci să urci, însă cobori,<br />
Gândul, ce ți-l cerți, cu greu te-ndrumă<br />
Și, de multe ori, îți dă fiori.<br />
<br />
Mereu apar, fără de semn, dileme,<br />
Și la-ntrebări tot vrei să ai răspuns<br />
De ai ajuns să-ți faci mereu probleme<br />
Că timpul nu-ți mai este de ajuns.<br />
<br />
La toate astea-ți spun că leac există,<br />
Ți-e dat de mult, e-același și acum,<br />
Însă nu vezi, n-auzi, că el insistă<br />
Să nu îl vezi ca ceață ori ca fum.<br />
<br />
În rezumat e simplu, e-o urmare,<br />
Al darului ce-l dai și-ți este dar,<br />
Ca, mai apoi, banala întâmplare<br />
Să-ți fie semn, reper și îndreptar.<br />
<br />
Și eu ți-am spus cât de puține fapte<br />
Preschimbă întru tot ce azi e greu,<br />
Prin ceea ce, trăind, în miez de noapte<br />
În care lumea-nseamnă tu și eu.<br />
<br />
Ne-avem această viață-n datorie,<br />
Îmi ești datoare și îți sunt dator,<br />
Și n-avem cum altfel s-o vrem să fie,<br />
Cât nu schimbăm al nopților decor.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-85471637623171251342020-05-10T10:05:00.000+03:002020-06-14T01:04:23.543+03:00Aparent irelevant<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
De-atâția ani ți-am spus, întotdeauna,<br />
Păstrând aceeași notă de subsol,<br />
Că timpul trece și resimți furtuna<br />
Ce ți-a scăpat de mult de sub control.<br />
<br />
Și ți-am mai spus că lumea nu-nțelege<br />
Alte idei ce nu îi sunt în plan,<br />
Idei ce sunt, în omeneasca lege<br />
Ascunse de-al trăirii paravan.<br />
<br />
Tot ce-ai să vezi lăsat e la vedere<br />
Dar mult mai mult rămâne nevăzut,<br />
Iar viața, totdeauna, dreptu-și cere<br />
Fără a zice clar ce-i de făcut.<br />
<br />
În minte, azi, tot mai puțin încape<br />
Rostul divin al firii omenești<br />
Ce lasă printre degete să scape<br />
Sensul firesc al faptelor firești.<br />
<br />
Atâtea argumente se adună<br />
Când gândul e văzut ca decisiv<br />
Să spună care-i calea cea mai bună,<br />
Spre țelui ce-i crezut imperativ.<br />
<br />
Dar viața nu-i o carte de citire<br />
În care poți oricând, de vrei, citi<br />
Povești ce se vor face amintire<br />
Când altceva să faci îți vei dori.<br />
<br />
Dar e o carte, are teme date,<br />
Cu ecuații simple aparent,<br />
Dar care prin constantele-i ciudate<br />
Au, uneori, final neconcludent.<br />
<br />
Aici ești tu acum... Irelevante<br />
Sunt multe ipoteze ce le vezi<br />
Ca ocolite căi sau variante<br />
De-a evita greșeli ce le creezi.<br />
<br />
Nota-n subsol a fost, și e, cerință<br />
Contextului lipsit de mari schimbări<br />
Și-n care o stagnantă referință<br />
Naște mereu vetuste întrebări.<br />
<br />
Dar tu de vrei, poți scoate la lumină<br />
Dintr-un cotlon în care te-ai ascuns,<br />
Pe tine, cea concretă și divină,<br />
Că tu, doar tu, la toate ești răspuns.<br />
<br />
Timpul tot trece, nu mai ai răbdare,<br />
De-aceea îți tot spun și îți repet,<br />
E vremea de-a ieși dintre tipare,<br />
Uitând de orice umbră și regret.<br />
<br />
Ți-am spus cândva c-am să te fur o noapte,<br />
Ca să te pierzi de gânduri și idei,<br />
Ca prin pecetea omeneștii fapte<br />
Să te redai realului temei.<br />
<br />
Sub cer senin și înstelat, de vară,<br />
Uitând de cei ce vorbe tot refac,<br />
Trecutul ți-l vei pierde ca povară,<br />
Fiindu-ne, pe totdeauna, leac.<br />
<br />
Îmi vei fi dar prin dor de dăruire<br />
Și-or să se rupă piedici ce te dor,<br />
Apoi urca-vei trepte de-mplinire,<br />
Fiindu-ți chiar reper de viitor.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-58381154775302918882020-05-04T05:04:00.000+03:002020-05-07T20:13:42.480+03:00Decor de convergențe<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Unii îmi spun că sunt un om nebun,<br />
Venind spre tine ca să-ți dau de veste<br />
Că, pentru noi, momentul oportun<br />
E scris, de primul pas, ca și poveste.<br />
<br />
Cuvântul de-nceput, grăbit, s-a scris<br />
Când ne priveam, tăcuți, fără motive<br />
De-a vrea să știm de, cumva, n-am omis<br />
Priviri înspre consensuri instinctive.<br />
<br />
Și-n mod firesc, lăsându-se furat<br />
De zise, inventate, interese,<br />
Povestea înspre noi s-a avântat,<br />
Fără să spună ce, tăcută, țese.<br />
<br />
Ceva ce nu părea de uz comun,<br />
De multe ori firesc în divergențe,<br />
S-a arătat simțirilor tribun,<br />
Accentuând mereu pe convergențe.<br />
<br />
Încet, povestea s-a făcut decor,<br />
S-a conturat ca dor și ca dorință<br />
Neacceptând idei de ajutor<br />
Nici omenești procese de consțiintă.<br />
<br />
Din întrebări ce-și căutau răspuns<br />
S-a creionat fireasca înteebare<br />
Dacă fugarul timp ne e-ndeajuns<br />
Să-l deslușim, să-l știm cât ni-i de mare?<br />
<br />
Cât am putut ți-am spus ce am putut<br />
Să scot de sub idei de bănuială<br />
Măcar nuanța clipei de-nceput<br />
Ce-n felul ei, vei ști, că-ți e loială.<br />
<br />
În ziua-n care soarele-n apus<br />
Va sta cu mine trupul să-ți privească,<br />
Să-ți amintești ce totdeauna-m spus<br />
Și cum e dat firesc să se-mplinească.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-90500702612793444182020-05-03T05:03:00.000+03:002020-05-07T20:10:30.787+03:00Nuanța nopții<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Vom face amândoi întâiul pas<br />
Spre un altfel, numit redefinire,<br />
Lăsând ce-a fost, în felul lui rămas<br />
Torționar ideii de iubire.<br />
<br />
Dintr-un trecut din care, alungat,<br />
Am reușit să mă salvez pe mine,<br />
Prin tine sunt spre mâine avântat,<br />
Spre împlinirea voilor divine.<br />
<br />
Tot din trecut și tu, încet, venind,<br />
Voind să fii un demn de întrebare,<br />
Te-ai împăcat cu rolul suferind,<br />
Ce-ți tot șoptea că nu prea ai scăpare.<br />
<br />
Printre urzeli lipsite de motiv,<br />
Ori simple bănuieli exagerate,<br />
Simțiri cu rost firesc, imperativ,<br />
Se vor, în adevăruri, încadrate.<br />
<br />
Concretizări cu foarte clar contur,<br />
Prin fapte, și urmări, redefinite,<br />
Prin rostul lor, magnific și matur,<br />
Ne vor deschide drumuri infinite.<br />
<br />
Fixați acum de gândul în deșert,<br />
N-avem vederi spre clipa schimbătoare<br />
Ce chiar incertul în preschimbă-n cert<br />
Dând nopții și nuanță și culoare.<br />
<br />
Când clar va fi că totul e pornit,<br />
Când se vor rupe lanțurile grele,<br />
Vom ști ce excedente ne-au unit<br />
Ca să ne-avem priviri și înspre stele.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-28279776599508726702020-05-01T05:01:00.000+03:002020-05-07T20:09:26.975+03:00Părtași cu iarba deasă<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Curând, curând, noi doi, într-o pădure,<br />
Abia trecut fiind de miez de zi,<br />
Ascunși de gânduri negre și obscure,<br />
Pe drumul nemuririi vom porni.<br />
<br />
Va fi-n pădurea ce, cândva, în vise<br />
Ți-a arătat tot ce voiai să știi,<br />
Și chiar te-a dus la porți, atunci înschise,<br />
Cărora, cheie, tu ai să le fii.<br />
<br />
Te vei simți, pornind copilărește,<br />
În clar consens cu marile schimbări<br />
Ce date ți-s, divin și omenește,<br />
Lipsindu-te, cu totul, de-ntrebări.<br />
<br />
Privirea-ți, prin chemarea generoasă,<br />
Va fi imbold și consistent motiv,<br />
Ca să aflăm că viața nu ne lasă<br />
Decât trăind uniți, definitiv.<br />
<br />
Lăsându-te să fii cutezătoare,<br />
Sânii rotunzi vederii ai să-mi lași,<br />
Și-n mângâierea razelor de soare,<br />
Vom deveni, concretului părtași.<br />
<br />
Vei vrea privi seninul cer de vară,<br />
Ori firul ierbii trupu-ți mângâind<br />
Când pântecu-ți găsi-va să tresară<br />
Clipa în care se va ști rodind.<br />
<br />
Și chiar acolo unde, iarba deasă<br />
Strivită de al șoaptei legământ,<br />
Vei fi, dintre femei, cea mai frumoasă,<br />
Dând nemuririi un extrem avânt.<br />
<br />
Din nou, apoi, când se va face noapte<br />
Și ne vom ști, în liniște, doar noi,<br />
Pecetluind ideea, tu, prin fapte,<br />
Vei defini al vieții rost, în doi.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-61895027402150849692020-04-28T04:28:00.000+03:002020-05-06T01:37:58.176+03:00Perpetuul continuu<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Îți este greu să spui că mă iubești,<br />
Gândind că lumea judecă iubirea,<br />
Că a rămas subiect pentru povești<br />
Și prea puțini îi mai cunosc menirea.<br />
<br />
Știi clar ce vrei, și-ți este clar ce vrei,<br />
Și știi ce drum te duce înainte,<br />
Punând, pe tot ce simți, un just temei,<br />
Ai teamă doar să folosești cuvinte!<br />
<br />
Pare ciudat, dar timpu-i el ciudat,<br />
A devenit, ca rost, o numărare<br />
A tot ceea ce-i greu de numărat,<br />
Fortând răspunsul fără de-ntrebare.<br />
<br />
Inconsecvența-n lume-i fapt firesc,<br />
Chiar dacă mai mereu se contrazice<br />
Cu tot ce e, prin datul omenesc,<br />
Lăsat, pe om, tot timpul să-l ridice.<br />
<br />
Ai spune, mai mereu, dar te oprești,<br />
Temându-te că toată omenirea<br />
E oarbă la trăirile firești,<br />
Prin interese definind iubirea.<br />
<br />
Neacceptând idei ce contrazic<br />
Perpetua, în absolut, mișcare,<br />
Te-ar condamna cei mulți, cu suflet mic,<br />
Numindu-ți visul semn de întrebare.<br />
<br />
Îți văd mereu cuvintele tăcând,<br />
Când caută să fie înțelese,<br />
Să spună clar ce ai continuu-n gând<br />
Uitând voit de formele exprese.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-40124794245812093862020-04-24T04:24:00.000+03:002020-05-06T01:36:48.485+03:00Preponderent imperativ<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
În vis mi te arăți... Te văd mereu,<br />
Și nu te lași ascunsă niciodată,<br />
Voind să știi continuu de-mi e greu,<br />
Voința-ți e de fapte confirmată.<br />
<br />
Te lași văzută, vrei să înțeleg<br />
Ideile ce se vor fi pornire<br />
În definirea marelui întreg<br />
Cu început în prima-ți dăruire.<br />
<br />
Nici unei umbre nu te vrei motiv,<br />
Când simți tăcerea care mă răscoala,<br />
Dându-mi de veste clar, imperativ,<br />
Când mi te dai, îmbrățișării, goală.<br />
<br />
Așa-mi apari când știi c-așa ar fi<br />
Esența unei fapte realiste<br />
Și care, la final ar împlini,<br />
Dorințe ce fac viața să existe.<br />
<br />
Privirea-ți e însemn esențial<br />
Al pietrelor ce pun la încercare<br />
Preponderentul rol, conjunctural<br />
Ce duce visul, altfel, în eroare.<br />
<br />
Hotărâtor, ideii îi faci drum,<br />
Să văd concret că nu am porți închise,<br />
Și acceptând îndemnul tău de-acum<br />
Să-mi amintesc, trăind, aceste vise.<br />
<br />
Din vis vor trece toate peste prag,<br />
Se vor preface-n fapte pe măsură<br />
Dând chiar destinul nostru în vileag,<br />
Prin eloccventa noastră legătură.<br />
<br />
Și vor fi toate limpezi, pas cu pas,<br />
Exact așa cum s-au lăsat văzute,<br />
Iar vorbelor chiar tu le vei da glas<br />
Fiindu-mi, pe de-a-ntregul cunoscute.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-3164253537545303592020-04-23T23:04:00.000+03:002020-05-07T20:47:16.680+03:00Extremul libertin<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Prin idei ce nu-s încă întregi,<br />
Ai crezut că-i real ce-nțelegi<br />
Și negând adevăruri și legi<br />
Ți-ai găsit un motiv să mă negi.<br />
<br />
Evidențe cu sensul pierdut<br />
Au pus miză întregul trecut,<br />
Dar și-așa prea puțin ai văzut,<br />
Prea puțin m-ai voit cunoscut.<br />
<br />
Între vis și realul concret,<br />
Ai vrut pașii porniți prea încet,<br />
Cu păreri exprimate-n secret,<br />
Dovedind un continuu regret.<br />
<br />
Chiar de-asupra de orice temei,<br />
Prin cuvinte pornind din idei,<br />
Zornăiai și pierdutele-ți chei,<br />
Arătându-mi ce vrei ori nu vrei.<br />
<br />
Conotând un consens comasat,<br />
De esențe mereu ai uitat,<br />
Vieții dând importanță de pat<br />
Fără drept de a fi desființat.<br />
<br />
N-a fost mult, poate chiar prea puțin<br />
Evidentul și harul divin<br />
Corelat cu-nstinct libertin,<br />
Definit prin extremul deplin.<br />
<br />
Dar acum totul e definit,<br />
Realismu-i deja părăsit,<br />
Începutul de mult s-a sfârșit,<br />
Doar instinctul e-n noi cuibărit.<br />
<br />
Poți mereu, totdeauna, s-alegi,<br />
După cum îți dorești să-nțelegi,<br />
Însă-i clar, cât mai suntem întregi,<br />
N-ai să vrei, n-ai să poți să mă negi.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-9449219887196588962020-04-22T22:04:00.000+03:002020-05-05T13:15:06.876+03:00Perfecta întrupare<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Atâta frumusețe mă uimește,<br />
N-am versuri ca să pot să o descriu,<br />
E parcă, imposibil, omenește,<br />
Să-mi fie dat cu totul să te știu.<br />
<br />
Ți-s formele rotunde și perfecte,<br />
Că-n palme-mi pare trupu-ți definit,<br />
Iar umbra, în lumină, dă efecte<br />
De adevăr ce nu-i tăgăduit.<br />
<br />
Iar coapsele, dând gândului amploare,<br />
Desăvârșește trupul minunat<br />
Când dau contururi razelor de soare<br />
Din care, cred acum, te-ai întrupat.<br />
<br />
Chiar și-n lumina nopții-ntunecate,<br />
Pântecu-ți e de-un alb perfect rotund,<br />
Prefigurat de visele curate<br />
Ce, fără temeri, umbre nu ascund.<br />
<br />
Nu-ncape nici un fel de îndoială,<br />
Tot ce-i văzut și tot ce nu-i văzut<br />
Dă consistență, clar esențială<br />
A ceea ce-i născut și nu făcut.<br />
<br />
Te recunosc de cum, printr-o privire,<br />
Ideii de trăire dai contur,<br />
Știind să fii motiv de regăsire<br />
Într-un concret mereu discret și pur.<br />
<br />
Și chiar te știu, te știu atât de bine,<br />
În forme clar, cu totul în trăiri,<br />
Dintr-un firesc al vremii care vine,<br />
Ca sens firesc al unei mari iubiri.<br />
<br />
Însă, oricum, uimirea nu îmi trece,<br />
Cu adevărul face front comun,<br />
Atâta frumusețe totu-ntrece,<br />
Mi-e greu să mă abțin... Și iată-ți spun...</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-35095530039643268812020-04-18T04:18:00.000+03:002020-04-30T15:11:24.527+03:00Concept de calendar<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Din vremuri vechi ni s-au tot spus povești,<br />
Cu iz în adevăruri de-altădată...<br />
Acum, din lumea ta, îndepărtată<br />
Te-aștept să-mi dai chiar despre tine vești.<br />
<br />
De mult nu ne-am văzut, și pare greu<br />
Să fie dat la mulți a înțelege<br />
Că dincolo de omeneasca lege,<br />
Există și altceva, mai mereu.<br />
<br />
Chiar ție, poate, îți e greu să vezi<br />
Consensul evidențelor extreme<br />
Când îți dorești să limpezești dileme<br />
Și, în final, idei contrare vezi...<br />
<br />
Dar știi c-aștepți, dar ce aștepți nu știi,<br />
Ba chiar mizezi pe-o singură dorință,<br />
Făcând din ea speranță și credință<br />
Așa cum crezi că e firesc să fii.<br />
<br />
Pot spune, chiar și eu, că-ntâmplător,<br />
Mi s-a făcut un dor nebun de tine,<br />
De zile ce urmează-a fi senine<br />
Și de un drum spre tine călător.<br />
<br />
Dintr-un context ce pare-a fi trecut,<br />
Apar idei din vremuri viitoare<br />
Fixând nisipuri încă mișcătoare<br />
De motivări și cadru cunoscut.<br />
<br />
Prin controverse, sensuri tot apar,<br />
Mizând pe realista depărtare,<br />
Ce multora le pare a fi mare,<br />
Când pusă e, voit, în calendar.<br />
<br />
Eu vești aștept... Dar știi că te aștept<br />
Cu tot ce ești, ca veste minunată,<br />
Venind din lumea ta îndepărtată<br />
Ca drept motiv al unui nou concept.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-122394668552267790.post-87743090563725000562020-04-16T04:16:00.000+03:002020-04-30T15:08:56.606+03:00Concludente așteptări<span style="font-family: "trebuchet ms" , sans-serif; font-size: small;">
Ce faci? Cum ești?... Te-ntreb mereu în gând,<br />
Voind să-ți las o liniște firească,<br />
Ca mai târziu, în ochii tăi râzând,<br />
Trăirea bucuriei să renască.<br />
<br />
Nu îndrăznesc, îmi spun... deși nu cred,<br />
Mai redepe las timpu-n așteptare<br />
Să domolească vești ce se reped<br />
Spre alte motivări prin întrebare.<br />
<br />
Într-adevăr, ideea mă surprinde<br />
Că nu mă las, așa cum sunt, grăbit,<br />
De întrebări ce-ncearcă a mă prinde<br />
În jocul lor, mereu răstălmăcit.<br />
<br />
Mă mai găsesc, când uit și mă mai tem<br />
De încălzirea zilelor senine,<br />
Rebotezând al clipelor extrem,<br />
În gândul ce îmi fuge către tine.<br />
<br />
Acela-i gândul care, prin povești,<br />
Mi-aduce amintiri de multe fapte,<br />
Voind să știe ce mai faci, cum ești,<br />
Ce vise ai în zori, nu-n miez de noapte.<br />
<br />
Imi dă idei ce vin din viitor,<br />
Din zilele menirii împlinite,<br />
În care tu, motivul meu de dor,<br />
Vesti-vei vremuri altfel rostuite.<br />
<br />
Azi doar aștept, cumva cu just temei,<br />
Clipa vestirii, fără-ngrijorare, <br />
Și chiar de-aș vrea să am alte idei,<br />
Las definirea clipei următoare.<br />
<br />
Încrederii îi las un rol firesc,<br />
Aprofundând consensuri concludente,<br />
Ce-n căutarea rostului lumesc<br />
Vor defini prezisele accente.</span>Daniel-Dumitru Dariehttp://www.blogger.com/profile/04060455503607740303noreply@blogger.com0